Doar câteva ironii „intelectuale”, și la fel de actuale, din geniala interpretare a lui Toma Caragiu:

” Ce poate fi mai plăcut, pe lumea asta, decât să ai o conversație la un nivel mai „relevat”. Dealtminteri, tot din conversații, mi-am „însumat” și cultura. De la unul, „bonjour”, de la altul… uite-așa ajungând să posed vreo 4-5 limbi materne…Pot spune, fără să mă laud, că am devenit un bun „poligam”.  Au vrut să mă angajeze și la ONT, ca tranzistor, da’ n-am vrut… ”

„După mine, băutura e un „vițiu” și ar trebui să fie „penibilă” de pedeapsă. Luați mai bine un pahar cu apă „portabilă”, că tot apa „portabilă” e cea mai bună băutură de izvor. Eu mă pricep foarte bine, că sunt „apicultor”. Niște murături, nu doriți? Murături sunt la „indiscreție”, nu o să va facă rău, pe onoarea mea. ”

„Și pe băiatu’ gazdei, tot eu l-am vindecat. Tot se speria, că a făcut o „concluzie” intestinală. Băiatu’ mâncase ceva gras și avea arsuri pe „sarcofag”… Dar, l-am chemat pe frate-miu, i-a făcut o „intraveninoasa” și a scăpat băiatu’.”

„E foarte drăguță gazda, ospitalieră, „primitivă”… are o fire veselă, foarte „solubilă”. Și mobila, aranjată cu gust. Ce lămpi, ce „ilustre”.