Marele Nostru

29 mai 2018 Nu are comentarii

Marele Nostru coboară din mașină, sughiță, își aranjează pletele și scapă o înjurătură printre dinți. Mașina se oprise într-o rână, călare pe rondul de flori. La câteva zeci de metri în spate, câțiva gură-cască se adună în jurul unei mogâldețe lungite pe asfalt. Deci de la asta fusese zdruncinătura, gândește. Luase copilul pe capotă, îl aruncase înaintea mașinii, după care îl călcase cu roțile de pe partea stângă. Înjură din nou. Numai de asta n-are chef acum. Nu vrea decât să ajungă acasă și să se bage în pat. Hai, poate încă un pahar, înainte de culcare.

O mașină de poliție oprește lângă el. Polițistul îl recunoaște imediat.

– Aoleu, sunteți chiar Marele Nostru…
– General! Așa se vorbește, bă, țărane, cu un general al Armatei Române și cu un fost senator? Ce, stai la pândă?
– Mă iertați. Domnule General, nu stăteam la pândă, Doamne ferește, dar…
– Da´ ce? Scoateți-mi mașina din rond și escortați-mă pân-acasă, să nu mai dau peste toți rahații din drum.
– Am înțeles. Ăăă, ce vreau să vă întreb, ați băut?
– Normal c-am băut, că doar nu era să mănânc pă stomacu´ gol… Bă, da´ tu chiar ești prost, milițian prost… Și ce, acuma, vrei să-mi pui fiola sau ce?
– Nu, Domnule General, întrebam doar ca să știu cât de tare vă grăbiți. Știți, ar dori părinții victimei să vorbească cu dumneavoastră.
– Ce căcat mai vor?
– Un autograf. Nu durează mult…

Se apropie un cuplu de aproape treizeci de ani. Femeia plânge încet, bărbatul îi trage un ghiont.

– Deci nici nu pot să vă spun ce onoare să fiți chiar dumneavoastră… Nu știu cum să zic… sunt cel mai mare fan! Ca dumneavoastră, mai rar! V-am și votat! Tata, la fel, cel mai mare fan, m-a-nvățat tenis, zicea joacă, bă, s-ajungi mare, ca Marele Nostru! Și p-al meu tot la tenis l-am dat, da´ acuma… (face o mișcare cu capul către mogâldeața de pe asfalt)
– Bine, bă, gata, și acuma ce vrei? M-ai recunoscut și-mi ceri bani sau ce?
– Vai de mine, se poate?! Cum o să vă cer dumneavoastră bani?! După câte ați făcut pentru România și pentru români? Din contră, dumneavoastră să ne iertați că traversam pe acolo, copilul a luat-o înainte pe trecere și… asta e. Dacă vă datorăm ceva pentru mașină, poate v-a zgâriat-o, să știți că ne achităm până la ultimul leu.
– Las-o, bă, așa, că oricum e pe asigurare. Ia-i ceva frumos lu´ doamna mai bine, că uite, am supărat-o. Hai, păpușă, nu mai plânge, că-ți fac io altul. Hai cu mine acasă, că sunt în formă, am băut acuma un Malbec, negru, îmi zici merci și mă mai și cauți dup-aia.

Bărbatul se întoarce către femeie și au un schimb de replici printre dinți. Du-te, dragă, nu fi proastă, du-te, mă, n-auzi. Femeia clatină din cap și-i răspunde în șoaptă. Bărbatul insistă și râde jenat: Ei, nu-l cunoști, cum adică nu-l cunoști, cine nu-l cunoaște pe Marele Nostru? Bărbatul se întoarce către Marele Nostru, care începuse deja să caște.
– Iertați-o, așa e ea mai timidă. Asta e, poate data viitoare.

Marele Nostru dă din mână a lehamite, se urcă în mașină și demarează. Ajunge acasă, escortat de polițiști, coboară din mașină și le aruncă cheia. Polițiștii îi parchează mașina în timp ce Marele Nostru se dezbracă de haine și le aruncă pe unde apucă. Rămâne în chiloți și maiou în fața oglinzii, unde execută clătinându-se un rever. Din oglindă îl privește un tenismen tânăr, cu bentiță albă, mândru că Marele Nostru a îmbătrânit frumos în țara care îl merită și prețuiește la adevărata lui valoare.

Un articol de George Moise