La învârtit pedale, nu roţi

4 iulie 2018 Nu are comentarii

Prima oră de spinning sau cum am ieşit pierzător într-o întrecere c-o bicicletă staţionară.

08:50 Ajung în sală cu 10 minute înainte de inceperea orei. Păşesc mândru, cumva încă animat de un espresso dublu băut la prima oră. Lady Gaga mă plesneşte din boxe şi am impresia că am intrat într-un bar unde scaunele au fost înlocuite cu biciclete staţionare. Sala este intenţionat sărăcăcios iluminată. Insă desluşesc prin întuneric picturile albe, dezordonat distribuite pe pereţii albastru-închis: cai înaripaţi, aştrii, o planetă ce se vrea Pluto, dar are profil de Neptun toată ziua.

08:53 Măsor concurenţa: vreo 30-40 de entuziaşti, împărţiţi in mod egal între cele două sexe, majoritatea între 25 şi 40 de ani. Toate bicicletele sunt îndreptate spre antrenor, aşa că mi-a fost greu să desluşesc feţe şi priviri,însă judecând după pedalatul agresiv în care s-au angajat cu toţii, îmi dau seama ca toate sunt hotărâte, probabil încruntate, vizibil angajate într-un război anticaloric.

08:57 Antrenoarea, o tipă minionă si previzibil slabă, mă întreabă dacă e prima mea oră de spinning. Marturisesc că da, apoi întreb dacă o oră de spinning e un fel de a spune, ori dacă va dura chiar o oră. Îm zămbeşte cald, convinsă fiind că sunt dobitoc, mă invită să mă ridic pe pedale, îmi reglează bicicleta şi-mi recomandă sa ţin minte pe viitor  că şaua a fost setată la J20, iar ghidonul la +3. Şaua e prea sus, iar ghidonul inconfortabil, însă mă ajută să ştiu că poziţia asta neplăcută răspunde la numele de cod J20/+3.

9:00 Ora începe prompt şi mă surprind pedalând la un ritm de care nu mă credeam neapărat capabil. Fiind aproape de una dintre boxe, sunt îngrijorat de volumul şi de calitatea timpanului meu. Imi doresc pentru timpan ce-mi doresc şi pentru pantalonii scurţi în care deja încep să transpir agresiv: să nu cedeze până la sfârşitul orei. Observ că vecinul din stânga, douărânduri mai sus, e îmbrăcat gata de Turul Franţei: pantaloni scurţi mulaţi, tricou galben, şapcă cu cozoroc scurt, din plastic, încălţări cu crampoane. Într-un gest de superioaritate şi oarecare invidie pe echipamentul şi determinarea lui, îl poreclesc Lance Armstrong. Îl întreb în sinea mea dacă are de gănd să câştige turul pentru a 8-a oară. Nu-mi răspunde, ceea ce mi se pare necuvincios.

09:02 Pedalez şi continui să asud. Ţin ritmul cu restul bicicliştilor, inclusiv cu Lance care, întocmai poreclei, pare a fi în fruntea clasei. Pentru a-mi răsplăti entuziasmul, antrenoarea îmi şuieră în ureche cu un fluier care, sunt convins, este folosit în mod normal pentru a mâna girafe în savana africană. Sau pentru a dirija traficul. De avioane.

09:03 Energia espressoului dublu e de negăsit.

09:17 Respir vizibil marcat de schimbările de sitm şi încep să chestionez mintal autoritatea antrenoarei. Ca ce chestie să trec trei niveluri mai sus? Cine e ea să-mi spună mie, să ne spună nouă, tuturor, celor care ne sacrificăm dimineaţa de Joi pe bicicleta asta înfiptă în podea, cu cât să creştem în niveluri de dificultate? Pe de altă parte, într-un fel pervers îmi doresc să-i arăt că 1) pot să termin ora asta învingător şi 2) pot s-o fac fără a vomita.

09:18 Încep să mă îndoiesc de punctul 2.

09:34 Pedalez şi-mi dau seama că în ultimele 10 minute nu m-am gândit la nimic altceva decât la durerea musculară acută ce-mi pulsează în tot corpul. Mă felicitc-am atins Nirvana pe o bicicletă staţionară în timp ce-am asudat o cantitate înbuteliabilă. Într-o perioadă scurtă de luciditate, realizez că ceea ce părea a fi Neptun este de fapt Pluto şi că poneii înaripaţi sunt reprezentări ale lui Pegas. Le doresc tuturor aşchii în copite.

09:37 Regret masa copioasă de seara trecută. Încep să fiu convins că primii 6-9 centimetrii din şa mi-au intrat în intestinul gros.

09:40 Vomit. Puţin. Majoritatea în gură.

09:46 Lance e de-a dreptul enervant. Sunt sigur că aidoma adevăratului Lance e posibil să se fi dopat şi sper ca, aidoma adevăratului Lance, să nu cumva să facă şi el cancer testicular. Cel puţin nu imediat. Şopesc antrenoarei că Lance ar trebui testat pentru anabolizante sau măcar făcut de rusine pentru cât de ridicol s-a echipat; antrenoarea continuă să fluiere.

09:50 De vreme ce n-am să mă întorc nicicănd pentru o altă oră de spinning , fac un efort conştient pentru a uita că şaua a fost setată la J20, iar ghidonul la +3.

09:51 Învăţ prima, singura şi cea mai importantă lecţie de la începutul orei: spinning-ul este un lung şir de promisiuni încălcate. La fiecare schimbare de ritm, antrenoarea ţipă printre fluiere că avem un ultim deal de urcat. După care urmează un alt deal. Apoi altul… Mă întreb ce e în apa pe care-o beau hipnotizat de cred că o bicicletă staţionară poate trece peste dealuri. Mă cred Pegas.(Cine mi-a înfipt aşchii în copite?)

09:57 Suntem informaţi că ne apropiem de final. Pe bune. Lăcrimez de fericire. Ori asud din retină. Toată lumea aplaudă de parcă am supravieţuit unei aterizări periculoase. Lance e în al nouălea cer. Îi doresc numai rău.

10:00 Încă tributar bunelor maniere, imediat ce-mi pescuiesc şaua din partea dorsală, o dezinfectez.