Elena Udrea, scrisoare din Costa Rica

22 noiembrie 2018 Nu are comentarii

Descriere

Scrisoarea Elenei Udrea catre țară

„Mi-e dor, prieteni, mi-e dor de țara mea, acum când lumea scutură și spală, eu stau aici într-un hamac, ducând o viață grea…”

Versurile unui conațional, care s-a nascut și el, ca tot românul, evident, poet.

Mi-e dor, prieteni, dor de țara mea,
Acum, când lumea scutură și spală,
Eu stau pe-aicea, tristă-n pielea goală,
Într-un hamac, ducând o viață grea.

Ce mai e nou prin țară,a mai nins?
Cum e asfaltul, mai avem gropițe?
Kodruța ce mai face, tot cu fițe
Și Ghiță, bietul, cum mai e, l-au prins?

Mi-e dor și mie să fac ouă roș’
În săptămâna mare, luminată,
Cum îi făceam acasă, altădată,
Lui Băse-n amintirea lui Cocoș.

Mergeam mereu acasă, la Pleșcoi,
Să îmi aduc cârnați, o nebunie,
Aveam de mică eu o fantezie,
Să-mi bag în gură, dintr-o dată,doi.

Pe-aici e trist și nașpa rău de Paște
Și-i plictiseală mare, parcă-i Loft,
Nu tu o gală, nu un Microsoft,
Că nici nu-ți vine, vă zic zău, a naște.

De altfel, mai vorbeam pe-aici c-o fată
Ce îmi spunea să stau pe fundul meu,
Că un copil să-l crești e foarte greu,
Mai bine stau pe veci însărcinată.

Spunea și-Alina că a întrebat
Pe-un popă,sau ceva, c-avea sutană,
Cine e tipa aia din icoană
Cu un copil în brațe, ce-a furat?

Și m-a sunat să ne râdem apoi,
“Auzi tu, fată, treaba e divină,
Cic-a rămas gravidă și-i virgină
Și n-a furat nimic…exact ca noi!”

Of, Doamne, ce mi-e dor de o Mamaia,
De o petrecere doar cu bărbați,
Băi, parlament, când naiba o votați?
Mișcați-va s-apară legea aia!

Natiunea cu Talente